Cine a văzut antologicul film 12 Angry Men, din 1957? Noi l-am revăzut recent și am ales să ne uităm la el din punct de vedere NLP, așa că dorim să împărtășim cu voi câte ceva din ce ne-a atras nouă atenția.
În America pedepsei capitale, viața unui tânăr se află în mâinile unui juriu format din 12 oameni, care deliberează vinovăția sau achitarea acestuia, pe baza prezumției nevinovăției, urmărind înlăturarea oricărui dubiu. În acest context, întrebarea centrală a filmului este: de cât de multe dovezi avem nevoie ca să considerăm o afirmație despre un fapt ca fiind adevărată? Și ce face dintr-o dovadă, o dovadă validă?
În câte feluri putem distorsiona obiectivitatea?
Dacă plecăm de la premisa că obiectivitatea se referă la abilitatea noastră de a ne observa pe noi și lumea înconjurătoare fără să distorsionăm nimic prin filtrele percepției proprii, cum știm că ceea ce observăm este ceea ce se întâmplă cu adevărat? În cazul concret al filmului, viața unui tânăr depinde de modul în care diferite persoane interpretează mărturiile asupra faptelor care au condus la inculparea acestuia. Știm că de fiecare dată când povestim despre un lucru care s-a întâmplat, facem în mintea noastră un set de ștergeri, distorsiuni și generalizări. Atunci când dăm această informație mai departe, fiecare persoană la care aceasta ajunge, va mai filtra o dată ceea ce primește, printr-un nou set de ștergeri, distorsiuni și generalizări.
Există în film un personaj, unul dintre cei 12 jurați, simbolul vocii care chestionează așa zisa realitate prin gândire și analiză critică și prin întrebări care să recupereze detaliile pierdute sau trecute cu vederea. Pe măsură ce întrebările acestuia clatină din ce în ce mai mult convingerile celorlalți jurați, vedem cum percepțiile martorilor fuseseră subiective și nu redaseră faptele așa cum ele se întâmplaseră cu adevărat. Să ne amintim că atunci când nu avem suficiente informații din exterior pentru a trage o concluzie, mintea umană inventează, adaugă din imaginație ceea ce lipsește, pentru a-și forma iluzia unei percepții complete. În cazul tânărului inculpat, unde martorii făcuseră exact acest lucru fără să știe și fără analiză critică, rezultatul ar fi putut duce la acuzarea unui inocent.
Importanța reformulării
Pentru cunoscătorii de NLP, filmul este o întreagă reformulare de conținut, dacă ne punem întrebarea «Ce altceva ar putea sa însemne fiecare dintre faptele care au condus la condamnarea inculpatului?» Ce nu au observat ceilalți 11 jurați care au votat «Vinovat», care ar putea să dea o semnificație total diferită faptelor, schimbând astfel verdictul?
Deschiderea minții spre eventuale reinterpretări, alături de recuperarea informației omise, permite juraților să vadă cum tânărul inculpat este de fapt nevinovat și cum generalizările pe care le făceau prin propriile lor prejudecăți, credințe și sisteme de valori, nu erau valide. Dacă e să ne bazăm strict pe ceea ce știm și percepem în calitate de martori în astfel de cazuri, în ce măsură sunt simțurile noastre de încredere?
Vedem aici cum abilitatea de a reformula și a pune întrebări pertinente care să ghideze spre alt deznodământ, poate face diferențe colosale în diferite contexte ale societății în care trăim. A aduna informații, a face legături între fapte și acele informații, ca mai apoi să fie puse toate împreună în context, printr-un discurs coerent, transformă audiențe și influențează colosal percepția asupra realității, influențând astfel modul cum acționăm.
Dacă ați văzut acest film înainte de face #NLP, vă recomandăm să îl revedeți și să îl analizați din această nouă perspectivă. Este ca și cum ne-am pune o altă pereche de lentile cu care să vedem ceea ce înainte nu era vizibil cu ochiul liber.
Suntem curioși cum vi s-a părut celor care l-ați văzut!
