9 obiceiuri care țin relațiile vii

Written by on iunie 1, 2019

Nu poți să ai și relație și carieră”, “s-a dus perioada de început”, “de la o vreme încolo rămân prietenia și respectul”, “suntem colegi de apartament, cel mult”, “de când avem și copii, la ce să te mai aștepți?”, “suntem ocupați, obosiți, cu atâtea pe cap…

Și lista poate continua mult cu nenumărate moduri în care ne setăm se ne stingem, încet și sigur, emoțional, relațional, erotic, relația. Ne asumăm din start că pasiunea se duce, că atracția scade, că asta e, nu poți să le ai pe toate. Și atunci avem două opțiuni: fie mergem și căutăm ce ne lipește în afara relației, fie ne resemnăm și continuăm să ne concentrăm, stinși pe dinăuntru, pe altceva.

Nu știu despre voi, dar eu am convingerea că sunt aici să le am pe toate. Și da, asta înseamnă carieră, viață profesională împlinită, timp pentru mine și plăcerile mele, familie, relație, spiritualitate, sănătate. TOT.

Nu spun că e ușor sau că nu îmi scapă câte un plan, ba dimpotrivă. Și chiar des. Ce spun este că efortul conștient de a pune atenție pe toate planurile care contează, nu neapărat în mod egal, dar constant, face minuni.

Astăzi vreau să vorbesc despre relații. Ce le face să dureze? Ce le păstrează vii? Cum le facem să fie împlinite? Da, chiar și pe termen lung.

Am citit acum multă vreme un articol despre un cuplu care fusese împreună decenii la rând – au fost întrebați care le este secretul. Și răspunsul lor m-a frapat atunci. Au zis “separate bathrooms”.

Dincolo de sensul cât se poate de propriu al acestei realități, mi-am dat seama în timp, întâlnind și lucrând cu atâția oameni, că cei cărora le iese tema “relație” s-au prins de câteva lucruri.

Raportul optim dintre uniune și distanță

E o graniță foarte fină și un aspect delicat. Esther Perel, psihoterapeut belgian, expert în subiectul tensiunii dintre nevoia de stabilitate (iubire, apartenență și apropiere) și nevoia de libertate (dorință erotică, aventură și distanță), vorbește despre cum conexiunea și erotismul sunt hrănite pe terenuri diferite. Cum arată asta concret?

Întâlnești pe cineva, îți captează atenția, simți curentul electric cum îți trece prin creier și prin corp, polaritatea e maximă. Chimia te atrage către celălalt, iar erotismul înflorește pe ceea ce putem numi metaforic, dorința de a traversa podul (drumul, marea, ocenul, după caz), către el. Și îl treci, și ai parte de intensitate, pasiune, simți că trăiești, ai experiența uniunii, e minunat. Te bucuri de intimitate aici, treptat se creează conexiunea emoțională și asta e minunat. Numai că… în punctul în care ai ajuns acum, nu mai ai niciun pod de trecut spre celălalt, iar prin urmare chimia… “nu mai e ca la început”.

Deci cum creezi noi poduri, cum faci să fii împreună, și totuși separat? Cum hrănești deopotrivă uniunea și distanța? Cum cultivi o relație vie și împlinită?

Fără a avea pretenția vreunui panaceu, iată în continuare câteva obiceiuri care am observat că, în timp, fac o diferență importantă:

  1. Putem trăi fără sex, dar nu putem trăi fără atingere. Fie că e vorba de îmbrățișări, ținut de mână, mângâiat, sărutat, atinge mult, fă-o din inimă și nu retrage asta din relație ca formă de pedeapsă a celuilalt față de orice consideri că a greșit față de tine. Dacă e cazul, adresează asta și rezolvă conflictele cât mai repede, fără a folosi defensiva, pasiv-agresivitatea sau ostilitatea ca forme de comunicare.
  2. Apreciere. Tony Robbins spune “Înlocuiește așteptările cu aprecierea și atunci vei fi fericit.” Uită-te constant după lucruri pe care le poți aprecia la celălalt și apreciază-le. Fă-o în registrul în care este el obișnuit să primească, nu în cel în care ești tu obișnuit să oferi. Unii se simt apreciați prin a vedea că prezența și acțiunile lor te bucură, alții au nevoie să le spui, alții au nevoie să o simtă prin cum te manifești și ce faci pentru ei. Spune lucruri frumoase, nu lua relația de bună, ca și cum ar fi garantată. A uita să spui “mulțumesc” sau “te rog frumos” doar pentru că vorbești cu persoana cu care locuiești n-o să te ducă prea departe.
  3. Gesturi mici care arată că te gândești la celălalt și când nu e acolo. Trimite mesaje, notițe, și de ce nu, scrisori. Păstrează energia în mișcare și creează tensiune. Fă o surpriză, fă un cadou, pregătește micul dejun, servește cafeaua la pat – toate lucrurile acelea drăguțe care arată că e ca și cum ai trăi permanent cu celălalt, că te gândești la el când nu e acolo, că îl porți cu tine. Că e o prioritate în viața ta.
  4. Susține. Nu te uita cu o sprânceană ridicată la modul cum celălalt e diferit de tine, ci onorează asta. Onorează diferențele. Dă-i libertatea să fie cine e și susține-l. Încurajează-l să facă ce știi că își dorește să facă. “Mergi și fă asta, e ceva ce îți place foarte tare”, “mai ia-ți câteva zile libere, ai nevoie de ele”, “întotdeauna ți-ai dorit să iei lecții de___, du-te și ia lecții de___” – orice mod în care îl poți încuraja pe celălalt să fie cea mai bună versiune a lui. O să se simtă bine și tu o să te simți bine când el/ ea se simte bine.
  5. Sărbătorește-i reușitele și bucură-te cu el, de ele. Dacă te simți amenințat, uită-te la propriile insecurități, la relația ta cu succesul și cu ceea ce înțelegi prin eșec. Nu ți-ai dori ca celălalt să facă astfel încât să fie mai puțin decât este sau să se auto-minimalizeze pentru cat tu să te simți liniștit lângă el, așa cum tu, la rândul tău, nu ai face-o. Sper. J
  6. Stai jos și discută. Nu lăsa să se acumuleze conflicte, nemulțumiri și frustrări. Te deranjează ceva, oprește-te, inspiră, expiră și întreabă-te: “Ce simt? Ce anume specific mă deranjează?” Fă-ți clar pentru tine, apoi stai jos și spune: “Uite, când faci/ spui asta, eu mă simt așa și nu-mi place. Cum am putea rezolva?” Învață să-ți cunoști emoțiile și poartă aceste discuții detașat. Unul dintre motivele pentru care ele degenerează în certuri e că le purtăm încărcați de emoții negative, că atacăm persoana, în loc să discutăm despre comportament și atunci lucrurile se duc în defensivă, critică, învinuire reciprocă. Ține-te la distanță de ele. Învață să ceri în loc să te plângi, să critici și să exprimi nemulțumiri.
  7. O dată pe săptămână dedicată cuplului. Dedică o seară/ câteva ore pe săptămână doar pentru cuplu. Viața se întâmplă. Întotdeauna vor fi lucruri de rezolvat, focuri de stins, copii de pus la somn, deadline-uri, angajamente sociale și cine știe câte și mai câte. Dacă nu îți faci timp pentru relație cu intenție, ai toate șansele să intri pe pilotul automat al rutinei până la colaps. Creează ocazii în care să te aranjezi pentru celălalt, stabilește o cină într-un loc elegant sau o escapadă din oraș doar pentru voi. Și acolo fii prezent, închide telefonul, poartă discuții despre voi, despre ce vă place, ce vă încântă, unde sunteți, ce aspirații aveți, ce simțiți. Ascultă, exprimă, creează experiențe memorabile, ancore pozitive.
  8. Fii cu celălalt în alte contexte decât cele casnice. Știu pe cineva care facilita un proces de coaching de grup cu soția lui timp de o săptămână, ca parte dintr-o echipă și care, la un moment, dat a spus: “Eram ieri în sala de curs, mă uitam la soția mea și brusc am devenit gelos pe mine.” Să îți observi partenerul/ (a) în alte contexte și roluri față de cele obișnuite recreează acel pod pe care să vrei să-l traversezi către el/ ea. Întreține distanța, ți-l va arăta pe celălalt din nou ca fiind separat de tine, îți va arăta alte nuanțe și astfel va ține chimia vie.
  9. Fii flexibil să schimbi ce nu funcționează și să pui pe masă ce ai vrea să fie altfel. Aspecte precum “Asta a funcționat timp de 10 ani, nu mai funcționează acum, aș vrea să fie altfel.” E ceva ce oamenii sunt mult mai dispuși să facă în viețile lor profesionale decât acasă. Avem o atitudine statică față de relație, ne-am cunoscut într-un fel, am intrat în relație unul cu celălalt într-un fel, astea ne sunt rolurile, responsabilitățile – și presupunem că așa ar trebui să rămână – până când lucrurile încep să decadă. Abilitatea de a spune “am nevoie de altceva, hai să schimbăm asta” este esențială în realitatea unei relații formată din doi oameni, care prin natura lor nu sunt meniți să rămână la fel pentru tot restul vieții. Schimbarea e singura constantă.

În final, te las cu o presupoziție din Huna, magia antică hawaiiană.

Se numește “Legea ritmului/ ciclurilor” și spune așa:

“Tot ceea ce există e supus evoluției și decăderii, înaintării și retragerii, expansiunii și contracției. Tot ce există se desfășoară ca o undă sinusoidală: zi/ noapte, lumină/ întuneric.

Înțeleptul se folosește de acest principiu în loc să se lase folosit de el. Iată cum:

Oricare două lucruri care s-au divizat în scopul creației, vor acționa și reacționa unul asupra celuilalt. Magnetismul fiecăruia va fi mai întâi de polaritate opusă, în așa fel încât să-și dorească să devină UNA/ UNUL. În actul uniunii, își transferă magnetism și energie. Când energia se transferă și polaritatea magnetică devine aceeași, se vor respinge reciproc, tinzând să se separe și să-și recreeze individualitățile separate. Când individualitatea le este restabilită și se generează o nouă încărcare magnetică, se vor atrage din nou pentru a-și transfera reciproc magnetismul.

Acest principiu se aplică în orice aspect al existenței. Ignoranța asupra acestei legi și dorința de a păstra totul la fel în fața circumstanțelor permanent schimbătoare creează stagnarea gândirii, e distructivă pentru relații și ne încetinește evoluția.”

Tad James MS, PhD, & Adriana James, MA, PhD

– Lost Secrets of Ancient Hawaiian Huna



Haide în comunitatea noastră!

Ține legătura cu noi și alătură-te celor care primesc newsletter-ul ”Leveraging NLP and the New Magic”. Teme de gândire, povești personale și ponturi NLP aplicabile imediat direct la tine în inbox.


Search