Ce a însemnat pentru mine experiența devenirii Master Trainer NLP

Cum a început totul

Când am făcut cursul de formare ca Trainer în 2012 nu aveam nicio intenție de a preda NLP. Am fost în Vegas să îl fac doar pentru propria-mi dezvoltare personală, pentru experiența unei noi dezintegrări a zonei mele de confort, pentru cantitatea de transformare umană pe care știam că o voi trăi pe baza a cum training-urile anterioare în NLP îmi atinseseră și schimbaseră viața în bine.

L-am făcut pentru posibilitatea de a înțelege NLP-ul la niveluri logice mai înalte. Promisiunea de a deveni un speaker bun era doar o perspectivă drăguță, dar total improbabilă în mintea mea de atunci. Era doar unul din acele lucruri pe care știam că nu pot să le fac. Nu erau de mine.

Nu îmi imaginam sub nicio formă cam ce minunăție de design de training e experiența asta și modul cum te stimulează și te împinge să faci lucruri incomode, până când nu-ți mai pasă de cum arăți în fața celorlalți. Fără să-ți dai seama cum și când, lucruri aparent imposibile devin posibile.

Pe parcursul acelor 18 zile de training, am primit cantități enorme de feedback, am incorporat o mulțime și am performat bine. Atât de bine încât rezultatele de la evaluări s-au dus dincolo de orice mi-aș fi putut imagina. Următoarea temă? Ei bine, du-te în lume și predă toate astea pentru a-i susține și pe ceilalți să producă schimbări pozitive în viețile lor. Și aventurează-te în călătoria care se numește programul de Master Trainer.

Trebuie să vă spun că nu aveam nici cea mai mică idee ce însemna asta. Știam doar că în timpul cursului avusesem parte de susținerea unei echipe foarte incomode, dar foarte bine intenționate, de coachi asistenți care zilnic ne împingeau să facem lucruri ca să creștem. Păreau niște zei pentru mine. Nu datorită feedback-ului lor direct, adesea dur, nu pentru că nu ne slăbeau nicio secundă, nu pentru că nu lăsau niciun pic de loc pentru vreo scuză, ci pentru că tot ce erau sau făceau, era despre excelență. Și pentru că erau de neperturbat.

Era ultima zi a training-ului, și cum stăteam acolo, la locul meu, ascultându-i pe Tad și Adriana, apoi uitându-mă la acești asistenți coachi, 12 traineri din toate colțurile lumii, zâmbind din spatele sălii și radiind acel nivel de excelență prin toți porii, am știut.

“Dacă asta înseamnă să fii în programul de Master Trainer, trebuie să fiu acolo.”

Și totuși, ce înseamnă asta? Înseamnă că nu doar ții discursul, ci trăiești zi de zi realitatea unui trainer de succes. Te prezinți acolo unde e nevoie de tine și predai și faci coaching. Îți sufleci mânecile și te apuci și te ții de treabă. Obții rezultate și produci schimbări. Noi te susținem și te însoțim pe drum. Tu stăpânești conținutul și procesele NLP și îți construiești abilitățile de business care sunt o necesitate dacă vrei să ai un impact real. Vii în Vegas anual și asiști training-urile noastre și practici tu însuți acel model de excelență pe care l-ai văzut la asistenții coachi. Primești feedback la modul cum tu însuți dai feedback și îi susții pe alții, la rândul lor, să crească. Challenge accepted!

Un obiectiv „Master”

Aveam doar 25 de ani și călătoria mea începea. Angajamentul fusese luat, podurile spre trecut fuseseră arse, noua mea carieră full-time începuse, și o dorință timidă mi se aprindea în inimă: “Dacă reușesc să îndeplinesc criteriile și să fiu Master Trainer până la 30 de ani?” 5 ani în program erau un minim, și însemna enorm pentru mine. În momentul acela nu existau mai mult de 10-15 Master Traineri în toată lumea, certificați de Tad James Co în 30 de ani. După cum Tad și Adriana au formulat ei înșiși:

“Certificarea de Master Trainer în NLP nu e ceva ce oferim ușor. Când unul dintre absolvenții traineri înscriși în programul de Master Trainer îl finalizează cu succes, știe că e Master Trainer înainte să primească diploma. Nu diploma îl califică – ci SE califică pe cont propriu.”

Și totuși, undeva în inima mea știam – că dacă îmi mențin angajamentul și dau tot ce am, pot să o fac.

Ceea ce mi-a amintit de analogia asta minunată:

“Vezi, diferența dintre învingători și învinși e persistența. Nu e talentul, e persistența. Un profesor mi-a povestit cândva despre arborele de bambus. După ce plantezi bambusul, după ce plantezi sâmburele, e nevoie de 5 ani ca să străpungă pământul. Asta înseamnă 5 ani de atenție, grijă și irigat – zilnic. Dacă îți scapă o zi, moare pe loc. Însă după acești 5 ani, după ce iese din pământ, crește 30 m în înălțime în doar 5 săptămâni.”*

Am “străpuns” cu câteva luni înainte de a primi propriu-zis certificarea. Ceva s-a produs în neurologia mea, în business, în training-uri, și atunci și acolo am știut la ce se referă când spun că un Master Trainer SE califică pe cont propriu.

Și pentru mine, paradoxul e că nu simt că succesul m-a condus acolo.

A fost angajamentul, disciplina, anduranța și abilitatea de a crește și de a învăța din ceea ce păreau picaje sau pași înapoi.

Nu am știut că sunt Master Trainer când am fost aplaudată. Sau când oamenii îmi spuneau cum le-am atins sau le-am schimbat viața. Sau când aflam că absolvenții mei își dublau veniturile în perioade foarte scurte de timp, erau promovați în cariere, luau decizii inspirate sau rezolvau tipare, boli sau frici de-o viață.

Am știut că sunt Master Trainer când am fost aspru pusă la încercare de studenți și mi-am păstrat stăpânirea de sine mult peste cât credeam că sunt capabilă. Când eram întrebată “ce poți tu să mă înveți la 29 de ani? Ești prea tânără.”, și eram capabilă să zâmbesc și să spun “Stai să vezi.” Când mă prezentam în sala de curs în controlul stării mele, indiferent de ce se întâmpla în viața mea, cât de puțin dormeam sau cât de mult aveam nevoie de o zi liberă.

Și culmea, nu am primit distincția de Master Trainer la apogeul unei păreri excelente despre mine, ci pe fundal de chestionare masivă a ce știu, ce fac și cum fac.

Ceea ce mă duce cu gândul la ceva ce mi-a spus un om drag:

“De asta ești atât de bună în ce faci. Nu iei niciodată de bun sau definitiv ceea ce știi.”

Și cred că asta se aplică indiferent de ce faci, domeniul în care lucrezi sau chemarea pe care o trăiești.

A stăpâni ceva

Necesită să trăiești ceea ce predai și să înveți în permanență făcând, să rămâi flexibil și să îți adaptezi constant strategiile. Cere disciplină, persistență, abilitatea de a crește din picaje și de avea control asupra focusului tău.

E un proces de creștere și transformare personală. Presupune să încetezi să fii un follower, să devii leader și să-ți asumi complet responsabilitatea pentru ceea ce îți iese în cale.

Înseamnă a avea putere. Nu în sensul de putere asupra celorlalți, ci de certitudine că tu, ca individ, contezi, și poți face o diferență și influența ceva în jurul tău spre bine.

Înseamnă să știi că știi, și totuși să rămâi deschis la orice altceva e de știut, știind că nu vei ști niciodată totul. Și întotdeauna mai este ceva de învățat. Și mai mult decât despre rezultate, e despre drum, un drum care merită din plin!

*https://www.facebook.com/JayShettyIW/videos/1774509536196837/?hc_ref=ARQf0uUveNlA5KYN8CMJpav-JqD9DhB4U_i7FVh4LKD3HNDEfuCuVGe8sUWqP13AzTc&pnref=story