Astăzi vreau să-ți împărtășesc una dintre cele mai puternice conștientizări avute recent.
Este deja a patra săptămână pe care o petrec în Las Vegas la training-urile școlii Tad James Co., de data aceasta în rolul de coaching assistant pentru cursul de formatori NLP Trainer’s Training.
Cu 3 ani în urmă, eram printre cei 60 de participanți nerăbdători care habar nu aveau ce urma să li se întâmple și cum experiența aceasta, pe lângă faptul că te pregătește să devii cel mai bun public speaker care poți fi, te transformă în moduri în care nu ți-ai fi imaginat vreodată a fi posibile.
Acum sunt într-o echipă de traineri absolut fascinanți care contribuie la crearea experienței pentru grupa de absolvenți de anul acesta. Stau în culise, observ participanții, sunt atentă la conținut ca și cum l-aș auzi pentru prima dată, ascult experiențele celorlalți traineri care au început înaintea mea, în același timp cu mine sau după și nu încetez să mă minunez.
Este incredibil ce se întâmplă aici.
Știi, prinsă în vria a ce presupune dezvoltarea acestei școli în România și creșterea unui business, de altfel, mă întreb câteodată ce mă motivează. Ce mă face să-mi petrec aproape două luni din vară într-o sală cu lumină artificială și aer condiționat câte 10 ore pe zi, să-mi finanțez pe cont propriu deplasarea peste ocean și să-mi reduc masiv productivitatea în business tot acest timp pentru a munci aici voluntar.
Și ieri m-a lovit din nou, parcă mai puternic decât fiecare dintre dățile anterioare. Genul acela de conștientizare ce reverberează în tot corpul și din care te trezești un pic alt om. Mai înțelept, mai amplu în gândire și, paradoxal (sau nu), mai smerit.
E mediul.
Oameni buni, aici nu e loc de jumătăți de măsură. Știi cum e să fii într-un spațiu unde nu e loc de scuze? Nu e loc de lamentări sau modestii gratuite, nu e loc de “meh, poate merge pentru tine, la mine nu se poate la fel”, “nu e timp”, “nu sunt bani”, “nu e momentul”, “nu sunt pregătit”, “mai aștept puțin, și apoi… <inserează dorință sau scop la alegere>”. Aici problemele nu sunt altceva decât șanse de a deveni creativ și nu au decât soluții. Orice ți-ai propune, se poate dacă e suficient de important pentru tine și ești dispus să faci munca pe care o presupune.
O, da! E despre muncă, despre a fi congruent, hotărât și complet aliniat cu obiectivele tale. Și nu printr-o teorie frumoasă conceptual, ci prin exemple vii de oameni care fac asta constant, fiecare începând în circumstanțe cât se poate de variate.
Îi asculți și nu mai poți articula nicio obiecțiune. Pleci capul, spui “mulțumesc”, înveți și îți asumi bine de tot că nu ai altă șansă decât să crești.
Uită-te în jur: despre ce e mediul tău? Și în ce măsură îți susține creșterea? Te provoacă sau te ține într-un spațiu călduț unde nu se întâmplă nimic? Te face să înflorești, îți dă aripi sau ți le retează?
Dacă mintea și personalitatea îți sunt deja solicitate la expansiune, continuă să faci ceea ce faci! Dacă simți însă că e cazul să schimbi ceva, fă ceva!
Iată o idee despre cum poți începe, alături de o întrebare care mi s-a lipit de minte discutând cu unul dintre trainerii din UK: dacă nu îți permiți să investești în tine, ce altceva îți vei permite?