Lucrând cu mulți oameni în sesiuni individuale, cursuri sau workshop-uri, constat mai des decât m-aș fi așteptat că nu avem cu adevărat obiective, țeluri sau intenții care să ne aparțină și să conteze realmente pentru noi. Acest lucru, nu în mod surprinzător, duce la apatie, blazare, lipsă de motivație, pasivitate și, în general, o experiență nesatisfăcătoare a vieții.
De ce se întâmplă să nu avem obiective?
În primul rând, pentru că prea puțini dintre noi am fost încurajați să ne întrebăm ce ne dorim, ce ne bucură, ce ne-ar plăcea să aducem în viețile noastre și ne-am obișnuit să mergem înainte din inerție, ghidați mai mult sau mai puțin conștient de teamă, așteptări, responsabilități și obligații.
În al doilea rând, pentru că există o atitudine care pare să se fi răspândit în ultimii ani pe filiera new age și pe care unii dintre noi am împrumutat-o: “Nu e oare mai bine să lăsăm viața să decidă pentru noi? Căci noi avem o viziune limitată asupra ei și oricum în final avem parte de ceea ce merităm și nu avem parte de ceea ce nu merităm. Nu e mai bine să ne lăsăm ghidați, să rămânem în flux și să lăsăm restul pe seama Universului?”
Această atitudine mă duce pe mine cu gândul spre câteva întrebări: Și dacă Universului, în esență, nu îi pasă? Ce ne face demni de a obține sau nu ceva? De ce anume depinde acest merit și cine ar trebui să ni-l acorde? Oare nu e tocmai drumul, modul cum ne alegem țelurile și cum ne îndreptăm spre ele?
E o atitudine pe care și-o alege fiecare, și bine ar fi ca măcar să fie conștientă. Eu am trăit fără obiective semnificative timp de 3-4 ani. Îmi propuneam rezultate ușor de atins. Dincolo de ele însă, pluteam în derivă, lăsând lucrurile să mi se întâmple. Și problema era că nu se întâmplau prea multe. Mă trezeam constant apatică fără să știu de ce. Luam decizii după cum bătea vântul și le schimbam tot așa. Mă uitam din când în când în urmă și nu prea vedeam ce rămâne pe acolo pe unde trec. Și da, poate ego-ul e cel care vrea asta.
Pe de altă parte însă, nevoia de a conta și de a ne actualiza potențialul e profundă în fiecare dintre noi, iar împlinirea ei am început să o descopăr lucrând la obiective mari și cu adevărat importante pentru mine, pe lângă alte motive pentru care mi-am dat seama că e absolut vital să le avem. Mai mult decât atât, am descoperit câteva pante pe care riscăm să alunecăm atunci când nu avem obiective pe care le voi elabora la final.
Așadar, să ai obiective…
- Îți oferă energie. Viziunea îndeplinirii unui obiectiv e combustibil pentru drumul accidentat și greu care inevitabil va fi și așa dacă e să te îmbarci înspre ceva ce contează cu adevărat. Te hrănește și te trezește dimineața nerăbdător să mai faci un pas. Mi-a plăcut Spielberg care a spus la un moment dat că “mă trezesc așa entuziasmat că nu pot să mănânc micul dejun”. Când a fost ultima oară când ai simțit asta? Prin contrast cu lipsa de energie și de chef. Încep să cred din ce în ce mai mult că nu există oameni leneși, ci doar lipsiți de o obiective importante pentru ei, alături de credința că le pot realiza.
- Îți oferă direcție. Obiectivul e ca o busolă care te orientează pe drum. Te ajută să iei decizii și să-ți organizezi prioritățile. Altfel, ești predispus la tumultul obositor al unui du-te-vino permanent care se întâmplă fără a te și conduce undeva. Te asigură că îți canalizezi timpul, energia și eforturile către lucruri care contează.
- Te ajută să manifești mai mult din potențialul pe care-l ai. Obiectivele te cresc, îți pun la încercare limitele, te învață despre tine și viață. Fără obiective, te predispui la acțiuni banale, cotidiene și trăiești pe baza unor automatisme învățate și repetate. Iar obișnuința este opusul creșterii, acel univers în care simți că ceva lipsește fără să poți numi ce.
- Îți dezvoltă abilități. Nu există stagnare, ori crești, ori te duci în jos. Obiectivele te împing să depășești limite și să ajungi la orizonturi despre care habar nu aveai înainte că există.
- Ancorează viziunea și intențiile abstracte. Obiectivele te ajută să cristalizezi și să aduci în plan concret ceea ce în mintea ta există doar ca vis. Când stabilești un obiectiv, dai consistență visului și pui în mișcare o țesătură complexă de forțe cu ajutorul cărora să-l faci să se întâmple.
- Construiesc stima de sine. Deși suntem cu mult mai mult decât ceea ce realizăm, a avea obiective proprii, a lucra la ele și a le îndeplini adaugă la sentimentul de a ști că te poți baza pe tine pentru a reuși. Într-o lume care ne hrănește cu narativa lui niciodată îndeajuns de…, obiectivele ne pun la cârma vieții noastre și ne ajută să definim când și ce anume e suficient. Momentul îndeplinirii unui obiectiv reîncarcă bateriile cu energie pentru a ținti spre noi și noi orizonturi în timp ce ne croim un drum al nostru.
- Construiesc credibilitate. Asumarea necesară pentru a stabili și îndeplini obiective, loialitatea față de țelurile și nevoile tale reale îți oferă credibilitate în primul rând în fața ta și apoi în fața lumii. Te disciplinează și îți oferă acea libertate provenită din alegerea conștientă a propriilor decizii și acțiuni, spre deosebire de varianta opusă în care mergi la întâmplare și te amăgești singur că ai ajuns acolo unde ți-ai propus.
Ce riști când nu ai obiective?
Dincolo de toate aceste beneficii, lectura și observația multor cazuri concrete ne arată că a trăi pentru ceva ne ține în viață. Serios și la propriu. Diagnosticele primite prematur de persoane tot mai tinere, bolile și scăderea imunității organismului au devenit o îngrijorare generală. Trăim un paradox al abundenței în care avem tot mai multe și totuși suntem tot mai goi. Dincolo de condițiile de viață, toxicitatea din mediu, alimentația și predispozițiile genealogice, un element major în menținerea sănătății fizice și mentale e dat de obiective. Altfel, când nu ai pentru ce trăi, poți foarte bine să mori.
Mai mult decât atât, când nu avem obiectivele noastre, riscăm să facem parte din obiectivele altora fără să fim conștienți și să ne preocupăm de viețile celorlalți fără să fie cazul, chiar dacă e vorba de familie, prieteni, părinți sau chiar copii. A trăi prin prisma reușitelor copiilor și a aștepta ceva de la ei ca să fim noi împliniți, nevoia de a ajuta fără să ni se ceară, de a controla subtil viețile celorlalți – sunt toate simptome ce indică lipsa de obiective proprii cu efecte nocive asupra tuturor părților implicate.
Și atenție, când spun obiective, nu mă refer la dorințe oarbe pe care să urmărim obsesiv să le satisfacem cu încrâncenare în detrimentul nostru, al sănătății și al celorlalți. NLP-ul și “Creating Your Future™” sunt despre îndeplinirea obiectivelor, însă nu cu atașamentul celui care vrea să obțină un lucru cu orice preț, ci cu încrederea celui care știe și simte că ceea ce își dorește se află pe drumul său într-un mod complet compatibil cu structura sa interioară de nevoi, credințe și valori.
Tot NLP-ul ne învață să renunțăm la control și la nevoia de a obține ceva într-un singur mod, ne învață deschiderea către oameni și posibilități, dezvoltarea abilității de observare a opțiunilor și bucuria drumului cu obstacole ca reușită în sine. Atâta doar că pentru a porni pe un drum, ai nevoie de o destinație care să fie A TA.
Până data viitoare,
Spor la șlefuit!
