Deepak Chopra în dialog cu Donald Hoffman – The Case Against Reality

Scris de în noiembrie 11, 2019

Pledoarie împotriva realității

De curând am ajuns la Ruben Museum să îl văd pe Deepak Chopra într-un dialog cu Donald Hoffman, profesor de științe cognitive la University of California, unde au dezbătut perspective asupra a ce e real și adevărat în jurul noii lucrări a lui Dr. Hoffman, “The Case Against Reality”.

M-am bucurat de o conversație tare spumoasă, presărată cu umor și auto-ironie, și am apreciat din plin atitudinea ne-dogmatică și disponibilitatea de a-și descoperi ideile falsificate de cercetări ulterioare din partea ambilor, în timp ce mintea mi-a fost absolut fascinată de niște perspective cu implicații colosale.

Punând sub semnul întrebării teoriile care susțin că simțurile ne redau realitatea obiectivă și că realitatea obiectivă există independent de percepția noastră, ideea principală pe care Donald Hoffman o susține în urma cercetării și a experimentelor sale e că, deși e o idee bună să ne luăm percepțiile în serios, nu ar trebui să le luăm literal.


Ce înseamnă asta, mai exact?

Evoluția ne-a format și antrenat percepția pentru a ne îndruma spre acțiune utilă care să ne asigure supraviețuirea și reproducerea. Vedem o mașină care se apropie cu viteză și nu ne ducem în fața ei, stăm la distanță de un animal sălbatic și nu mâncăm un fruct cu mucegai pe el. Chiar dacă aceste percepții sunt utile, nu definesc realitatea obiectivă și sub nicio formă nu sunt tot ce există. Orice percepem prin intermediul simțurilor e o construcție, construim ceea ce vedem în funcție de cum am fost educați de evoluție – e ca și cum am fi într-un joc în care câștigăm puncte prin acțiuni care ne susțin supraviețuirea (fitness payoffs – cum le numește Hoffman).

  • Da, dar luna există chiar dacă nu ne uităm la ea, iar gravitația acționează indiferent de ce credem despre ea!
  • DaȘI asta e doar o perspectivă, cea a realismului non-contextual. Electronul are o poziție în spațiu indiferent de cum ne uităm la el. Conform realismului local conștient însă, niciun obiect în timp și spațiu nu există dacă nu e perceput, iar realitatea obiectivă e alcătuită din agenți conștienți care interacționează unii cu ceilalți prin intermediul unor interfețe.

Ceea ce vezi îți ascunde adevărul

Când te uiți în oglindă, vezi un chip: piele, ochi, nas, gură, obraji. Însă chipul nu este decât o reprezentare simbolică a cine ești. Nu arată nimic mai mult, nu te vezi pe tine pentru că nu îți vezi speranțele, visele, aspirațiile, temerile sau durerea de cap. Desktop-ul unui calculator nu ne arată “adevărul” calculatorului – “adevăr” alcătuit în acest caz din circuite, tensiuni și straturi de software. Dacă scrii un e-mail, iar iconița pentru acel document e albastră, pătrată și în centrul ecranului, asta nu însemnă că documentul în sine e albastru, pătrat și în centrul ecranului. Culoarea iconiței nu este culoarea documentului, documentele nici măcar nu au culoare. E-maill-ul nu este simbolul plicului de pe ecran. Simbolul nu face decât să simplifice complexitatea care stă în spatele tehnologiei și să ascundă tehnologia în sine.

Prin urmare, nu cumva realitatea în sine pe care o numim “obiectivă” face același lucru: ne ascunde realitatea din spatele a ceea ce vedem, auzim, pipăim și percepem prin cele 5 simțuri? Și dacă simțurile în sine ascund adevărul și ne arată doar “iconițele” de care avem nevoie ca să navigăm viața cu ușurință și în siguranță?

Spațiul nu e nimic altceva decât un ecran 3D. Masa, scaunul, sticla de apă, mărul de lângă tine – sunt doar iconițe pe ecranul 3D al fiecăruia dintre noi. Nu există obiecte fizice, ele sunt doar interfața unei rețele tehnice infinite care ne ajută să funcționăm.

Din seria: Joac-o pe asta!

Și alte câteva insight-uri:

  • Nu am găsit o bază biologică pentru a explica conștiența.” Dar dacă întrebarea “Unde e baza biologică a conștienței?” e greșită din start și biologia în sine este un produs al conștienței?
  • Corpul fizic și lumea fizică nu sunt reale, reală este doar conștiența în care realitatea e construită, percepută, trăită.
  • Suferința karmică e datorată percepției noastre greșite asupra realității.
  • Suntem o rețea de agenți conștienți în interacțiune continuă. Atunci când doi agenți interacționează, creează un al treilea agent.
  • Dacă reușim să ne înțelegem ca fiind agenți conștienți, nu mai există moarte.
  • Știința și spiritualitatea pot fi unite dacă prima e dispusă să renunțe la materialism și a doua la dogmatism. Știința are instrumentele necesare pentru a nuanța idei, a descoperi iluzii și unde greșim. Spiritualitatea are insight-uri extrem de valoroase. Știința poate șlefui ideile, spiritualitatea le poate ghida.


Eu încă procesez și sunt tare încântată de aceste cercetări care conectează știința și spiritualitatea cu mintea deschisă și disponibilitatea de a face analogii valide. În plus, mă bucur că am avut ocazia să-mi exprim direct recunoștința față de Deepak Chopra, pentru că nu cred că e vreun curs în care să nu-i citez “Quantum Healing” sau “What are you Hungry for?”

Ah, da, și dacă vreți o provocare serioasă a tot ceea ce credem că știm despre lumea pe care o vedem, recomand Donald Hoffman – “The Case Against Reality”.



Ține legătura cu noi!

Afli din timp despre evenimente și primești o dată la 2 săptămâni o listă de goodies.


Search