Unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult când vine vorba de coaching cu NLP (Programare Neuro-Lingvistică) e provocarea de a descoperi structura adâncă a problemei pe care o prezintă clientul și modul cum o construiește în mintea sa, prin urmare în comportament și în rezultatele propriu-zise.
Mă face să mă simt ca un detectiv care, în procesul de a pătrunde un caz complex, pornește de la câteva fapte și percepții pe care le corelează, adună informații pentru a completa zonele lipsă pentru ca, în final, să deslușească misterul. La ce mă refer prin a-l desluși?
Pentru mine este despre a pune întrebările bune și a te muta în sus și în jos pe scara diferitelor niveluri de generalitate și specificitate a limbajului și a ideilor, astfel încât să vezi cum se conectează punctele și să descoperi acele tipare-cheie care, o dată reversate, vor face ca problema să se prăbușească și clientul să-și transforme realitatea complet, într-un timp relativ scurt.
Cum este posibil acest lucru?
A vedea imaginea de ansamblu
Din motive de confidențialitate, să îl numim pe acest client George. A solicitat sesiuni de coaching cu o intenție foarte clară de a rezolva o problemă de piele. Avea seboree și o iritație a scalpului constantă de 15 ani. Era foarte deranjant pentru că avea în permanență mâncărimi, durere, cădere a părului și o colecție deosebită de emoții negative legate de această problemă precum furie, iritare, îngrijorare și teamă.
Acum, s-ar putea să vă întrebați ce legătură are asta cu NLP-ul. Pentru că, în calitate de coach NLP, nu suntem medici (cu excepția cazului în care unii dintre noi suntem și asta), și nu putem face nimic pentru a rezolva o problemă de sănătate. Și așa este… nu putem. Ce putem face totuși, este să stăpânim arta de a pune întrebări foarte bine țintite și inspirate astfel încât clientul însuși să dezlege misterul a cum anume problema lui s-a format în neurologie și ce trebuie să transforme pentru a-și crea o realitate diferită.
Ok, deci ce am făcut?
A descoperi ce stă în spatele problemei prezentate
În primul rând, contrar a ceea ce spusese George inițial, problema lui nu era prezentă chiar tot timpul. Și asta este foarte important. Dacă nu era prezentă tot timpul, înseamnă că avea o strategie pentru a nu face problema. Trebuia doar să o descoperim și să vedem cum o putem extinde la tot contextul vieții sale.
Aici apare primul moment ”aha”: simptomele se agravau în timpul perioadelor mai stresante și se diminuau în timpul celor mai relaxate, atunci când mergea în vacanță sau își muta atenția pe alte lucruri care îi făceau plăcere. Bun, și ce facem cu asta? Sugerăm o vacanță continuă? Am putea, dar nu ar fi prea sustenabil, așa că mergem să investigăm mai departe.
Continuăm prin a cerceta de unde vine stresul. Și ca să vezi… era legat de un business solicitant pe care îl conducea pe cont propriu și de volumul de muncă care îi depășea capacitățile. Ok, deci de unde acest volum imens de muncă? ”Pai nu e nimeni care să preia din el și să mă ajute”, mi-a răspuns. Mai departe, continui: ”Cum așa? Oamenii își deschid business-uri, le pun pe picioare și, dacă nu de la început, de la un punct încolo sigur angajează oameni ca să poată continua să crească. Așa funcționează.” ”Da, știu”, continuă el, ”dar nu pot găsi un om bun în IT.” Serios? Într-un oraș care e renumit pentru una dintre cele mai bune universități de IT din țară, unde găsești absolvenți și specialiști de toate nivelurile de expertiză, nu e niciun om bun în IT pe care l-ai putea angaja?!
Dintr-o dată, problema de sănătate devine problemă în business, însă tot nu e suficient. Continui să investighez.
Având în minte asumpția că tot ce spune și face clientul are sens în lumea sa, mă întreb: cum face el procesul de a nu găsi un angajat bun?
Punctul în care toate punctele se unesc
Întrebare după întrebare, navigăm prin diferitele învelișuri ale problemei, până ajungem în miezul ei: totul se rezuma la o chestiune de responsabilitate și încredere. Trăise un eveniment emoțional major în adolescență, situație în care inconștient stabilise că ”de acum înainte, sunt doar eu cu mine, nu mai e nimeni pe care să mă bazez și în care să am încredere. Sunt singur și responsabilitatea familiei îmi aparține.”
Prin urmare, începând din acel moment, aceasta fusese realitatea pe care a continuat să creeze în vița sa. A fi pe cont propriu, a-și asuma responsabilități care nu erau ale sale de asumat și a respinge, inconștient, orice posibilitate de a primi ajutor și susținere. Nici măcar nu concepea cum alții ar fi putut să îi fie în vreun fel de ajutor, pentru că pe fundal, convingerea care îi guverna percepția era că ”oamenii din viața mea înseamnă extra responsabilități pentru mine”. Orice altă opțiune îi era inaccesibilă.
Deci, de la o problemă de sănătate, ajungem la o problemă de business și, mai departe, la un sistem de convingeri legat de relația cu sine și ceilalți.
Mai mult decât atât, același eveniment fusese o situație percepută ca o profundă separare și pierdere a afecțiunii cuiva important, ceea ce s-a suprapus cu momentul în care a avut simptomele pielii pentru prima dată. Evrika! Puzzle-ul a fost deslușit.
Reversarea tiparelor și crearea unei noi realități
În acest punct, suntem pregătiți să mergem mai departe cu intervențiile de schimbare și rescriere a programelor subconștiente. L-am asistat să elibereze emoțiile negative majore și convingerile limitative de bază prin procese de Time Line Therapy™. A eliberat încărcătura pe care o ducea cu el din evenimente trecute și apoi a schimbat sistemul de convingeri care nu îi mai servea.
Rezultatul? A găsit angajatul pe care îl căuta pe parcursul următoarei luni. A început să delege, programul i-a devenit mai relaxat, mintea mai clară și business-ul astfel, optimizat. Mai mult timp de odihnă și o mai bună calitate a somnului. A construit o relație mai bună cu propriul corp, și-a îmbunătățit capacitatea fizică și a devenit mai bun la alergat, unul din hobby-urile sale. A devenit conștient de declanșatorii din mediu și a realizat că problema de piele nu era în fond o problemă a pielii, ci o chestiune legată de cum răspundea la triggeri din familie. A instalat strategii noi și a căpătat un nou tip de control asupra emoțiilor și simptomatologiei sale, unul mult mai degajat și mai conștient. Continuă să se dezvolte în toate ariile vieții.
Așadar, gândește-te la asta: ce mister n-ai deslușit încă legat de tine? Și ce s-ar întâmpla dacă ai face-o?
