Relații pre și post NLP
Ajungem pe lume, creștem cum putem mai bine, vine ziua în care înțelegem ce putem din modelul de iubire văzut în jur și ne aventurăm în etapa asta de OM MARE: o relație. De cele mai multe ori, mult înainte să devenim mari oameni.
Hello 😀 Sunt Diana, unul din oamenii mari norocoși care a avut curiozitatea și opțiunea de a învăța și altceva despre relații… și îți scriu acum povestea mea. Îmi permiți să te inspir?
Relații pre NLP, post comuniste 😀
Am început “bine”: aveam 14 ani când m-am îndrăgostit prima dată și a fost atât de puternic acel sentiment, încât am crezut că asta e tot ce e nevoie pentru a avea o relație. Nu eram nici pe departe un om mare și nu aveam atunci vreo idee despre ce înseamnă să ai o relație sănătoasă. Am crescut într-un cartier tribal din Suceava, universul meu era limitat atunci la ce am trăit în apartamentul nr. 5, la ce vedeam în jurul celor 2-3 blocuri de pe lângă și extensia temporară de câțiva kilometri în fiecare vacanță, când ajungeam în curtea bunicilor.
Și în universul ăsta mic aveam o inimă prea mare să încapă acolo și cunoștințe prea puține să ies din el. Tot ce mă învățaseră oamenii mari erau nuanțe ale acelorași materii: pregătirea pentru relații înseamnă să știu să fac mâncare și curățenie și să replic ce am învățat de la ei mei. Am avut 12 ani, fără să vreau, bilete în primul rând la certuri, țipete, chiar și violență fizică. Apoi ai mei au divorțat.
Standardul promovat în acești ani se rezuma doar la “Nu te bate = e băiat bun”, iar educația sexuală s-a rezumat la “Doamne ferește să lași vreun băiat să te atingă înainte de căsătorie, numai femeile ușoare fac asta”. Și, cu pregătirea asta minunată, plus telenovelele de pe “Acasă TV”, am intrat în universul oamenilor mari, care au o relație. Tot ce știam și simțeam atunci în tot corpul e că nu vreau să am o relație ca a părinților mei, a durut prea mult chiar și din poziția de spectator.
La 19 ani, în timpul “training”-urilor de făcut curățenie, spălat vase și păstrat virginitatea, bunica mă întreba deja ce e în neregulă cu mine de nu mă mărit, că bătrână n-o să mă mai ia nimeni. M-am măritat la 33, acum 2 luni, dar asta e finalul fericit, așa că îl păstrez pentru mai încolo 😀.
Începuturi…
Am avut prima relație la 14 ani și s-a încheiat la 20. 6 ani de repetat tipare învățate în Universitatea Moldovencelor Care Au Câștigat La Viață (există un singur criteriu pentru aceasta minunat titlu: “să te ia cineva”). Așa că ne-am certat, am țipat unul la altul pe subiecte vitale în acea perioadă, cum ar fi “de ce nu mi-ai răspuns la bip” și am pus capăt relației după prea mulți ani în care Comitetul Moldovencelor mi-a sugerat subtil că băiatul nu e bun pentru mine, că e prea mic de înălțime și nu are facultate. Am plecat la București, sperând la o educație mai bună. Am ales, ironic sau nu, “Facultatea de Relații Internaționale” 😀. Am învățat Analiză Matematică, Economie, Marketing și nimic despre relații.
Ce rost are? Nu ne petrecem decât vreo 50-60 ani în relații, nu trebuie să știi mare lucru, oricum. Am luat diploma de Economist și în continuare repetam clasa la capitolul “Relații”: relații toxice, certuri, plânsete, abuzuri. Îmi alegeam partenerii așa cum am învățat când eram mică. Nu asta trebuia să fac? Totuși, simțeam că nu, așa că am început să citesc orice apucam despre psihologia relațiilor, încercând să înțeleg ce e în neregulă cu mine de nu mă ia nimeni. E și asta o motivație. 😀 Am început să învăț, cu inima făcută bucățele după fiecare relație sfârșită.
Ohhhh! Eu?!
Spuneam că sunt una din ființele norocoase care a avut opțiunea să învețe și altceva despre relații prin NLP și cu NLP. E altceva față de ce găsești pe Google, pentru că experiența în sine e atât de unic eliberatoare, încât e nevoie să fii acolo pentru o opinie reală. Și am început să învăț despre mine, despre oameni, și cu asta am putut schimba cu adevărat relațiile. Toate relațiile, cele care au fost, cea care este.
Am învățat diferența dintre a fi la cauză sau la efect în viața mea și de acolo am schimbat totul. Am mai învățat și despre lingvistica cuantică și flexibilitate în comportament. Un search în cei prea mulți ani de studii în sistemul de învățământ romanesc, îmi dă “0 rezultate găsite” pentru aceste concepte. Probabil ajută mai mult să știi care e capitala Rusiei.
Apropo de blonde (eu mi-s blondă) și concepte, aș rezuma ce am învățat despre a fi la cauză sau la efect în viața mea cu acest banc:
“Sună cineva la ușa unei blonde. Blonda se apropie de ușă și întreabă:
– Cine e?
I se răspunde:
– Eu!
La care blonda, mirată:
– Ohhhh! Eu?”
Și o metaforă pentru domni: e diferență între a conduce mașina vieții tale din scaunul șoferului versus din portbagaj 😀.
It’s fucking amazing
NLP-ul este despre un mod de viață și, mai ales în relații, e un proces ce bine ar fi să alegi să fie, în fiecare zi. În procesul meu simt că am evoluat foarte mult de la exemplul de cuplu căsătorit al părinților mei. În primul rând, am învățat că ei, ca toți ceilalți, au făcut tot ce au putut și știut mai bine în contextul vremurilor de cenușă. Și e ok. Am învățat despre mine că sunt puternică, că merit iubire, că sunt iubire. Aveam deja 30 ani. E dureros să nu învățam asta când suntem copii, ar trebui să scrie pe certificatul de naștere, lângă inițialele părinților: Iubire.
Am întrerupt tipare de comportament, comportamente modelate de la alții când eram “prea mică” să le pot procesa altfel. Am continuat să iubesc, m-am bucurat, am mai făcut greșeli, am învățat.
M-am mutat în Cluj-Napoca, am dau un restart bun la viață și am continuat să trăiesc. Într-o zi de Iunie am plecat în China, pentru un proiect de “Managementul schimbării”. Credeam atunci că e doar business, dar s-a dovedit un episod minunat în procesul meu de schimbare personală. L-am cunoscut pe soțul meu acolo. Acuma că-s măritată, îmi permit să vă dau sfatul secret: a început cu un simplu “Hello” și un zâmbet 😀 și de atunci sunt la o altfel de Facultate de Relații Internaționale: cea a relației personale, cu partenerul meu de viață și iubire, Dennis.
Construim o relație cu pasiune, bucurie și admirație. O relație sănătoasă, în care avem nevoie și dăruim iubire, conexiune, stabilitate emoțională, diversitate, creștere și contribuim astfel la a ne face nouă și oamenilor dragi din jur viața mai bună. Pentru că dragostea nu e de ajuns în lumea asta plină de nevoi , e nevoie ca NLP-ul și, în orice formă poate fi predată inteligența emoțională, să fie singurele materii obligatorii în școală. Pentru toate celelalte, există “Google”.
În continuare învăț despre mine, despre el, despre cum să construim o relație sănătoasă. Și certurile sunt sesiuni de învățare, dar e așa fain când le faci să dureze 10 minute și nu le târai o viață după tine. Pentru că mă gândesc și știu că orice dramă din relație înseamnă începutul vieții pentru un copil care nu are nici o vină că s-a născut în familia aia. Și poate nu toți au norocul să o întâlnească pe Cami, să trăiască experiența Crafting Minds, dar cu siguranță toți avem puterea să fim, în fiecare zi, o versiune mai bună.
L-am întrebat pe Dennis cum e pentru el să aibă o relație cu un “absolvent NLP” și a răspuns “It’s fucking amazing”. E, cum ar veni, “bineală” 😀
