Entuziasmul formulării obiectivelor
Mă așez în fața hârtiei, concentrată doar pe acest task (șimt nevoia să îmi stabilesc câteva obiective în carieră, relație, sănătate și alte arii ale vieții). Let’s do this! Intru în acea stare propice de conștiinciozitate, plină de motivație, cuvintele Cameliei de la cursul de Practitioner îmi răsună melodios pe fundalul minții conștiente și încep. Înșirui cuvânt după cuvânt, detaliu după detaliu. Specific – check! Să fie ca și cum l-am obținut deja – check! Să fie încadrat bine, bine în timp – check! Realizabil – check! Și, mai ales, măsurabil – check! Recitesc totul. Sună, se șimte și se vede minunat! Bună treabă am făcut. Next one!
Cuvintele ies lejer din mina pixului, se înșiruie cum trebuie, ajung pe la obiectivul 54 și, deja, șimt că e suficient. De ce 101, când 54 sunt suficiente?
Ce altceva aș mai putea să fac? Mă opresc asupra a patru obiective care frig rău. Trebuie neapărat să mă concentrez pe realizarea lor. Le fac atât de mari cât trebuie; mă văd acolo, cu ele realizate și sună minunat; le pun culoare, mă asociez, le integrez, le simt la intensitate maximă, mă entuziasmez și mă energizez total. Una peste alta, dacă se vor realiza, va fi minunat. J
Și după ce le-ai formulat…
Ce fac apoi? Păi, închid frumos agenda, o bag în birou și-mi reiau activitățile zilnice. Din când în când, îmi amintesc de cele patru lucruri pe care le am de îndeplinit, fiecare cu data lui.
Trece o zi, o săptămână, luna, se apropie anul și, deja, panica atinge cote maxime. Revizuiesc lista de obiective din care îndeplinisem doar două și care nici măcar nu erau pe lista celor patru! Stima de sine fuge spre minus infinit și mă gândesc că tot ce am învățat, tot ce am pus în aplicare în urma cursurilor este egal cu zero. Bani și timp aruncate pe geam!
Piesa care lipsește
Dar stai, un click maxim mă izbește în străfundul gândirii: „Pus în aplicare” Și simt cum se deschid ferestrele minții și intră aer proaspăt și-mi oxigenează gândirea.
La treabă, zic, că nu e timp de pierdut: revăd cele patru obiective, rectific datele de realizare, îmi aleg două, care sunt oarecum înlănțuite și legate de carieră, și decid să lucrez și să acționez în această direcție.
Ok, la treabă! Am obiectivul. Cum voi ști că l-am realizat? Și-mi vine răspunsul… Unde sunt acum? Și trasez niște idei cu liniuță… Ce pași sunt necesari pentru a-mi atinge obiectivul? Și iar încep să schițez răspunsuri. De ce resurse dispun și ce resurse îmi mai trebuie? Cine mă poate ajuta în realizarea lui? Și vin răspunsuri unul după altul. Simt cum mă pun în mișcare, și fac pas după pas. Și mai fac încă unul, și încă unul. Iată că vine ultimul pas și mă trezesc semnând contractul. Ce-i drept, nu purtam fusta pe care o văzusem în imagine atunci când am proiectat obiectivul în viitor, dar trăirile și senzațiile au fost întocmai! Cât credeți că mi-a luat, de data aceasta, să îndeplinesc un obiectiv ? O lună, o lună și jumătate maxim. Și a fost fix acel obiectiv, care odată îndeplinit, va atrage după sine îndeplinirea altor obiective. Dacă nu mă credeți, luați-o ca pe o promisiune! J
O să spui acum: Bine, bine, dar ce s-a întâmplat? Ce ai făcut diferit? Simplu. Expun mai jos:
- Acțiune, acțiune și iar acțiune! (a se înțelege, prin asta, acțiune către realizarea obiectivului și nu acțiune care te îndepărtează de el) J
- Ia-le pe rând! Atunci când vrei totul acum, când vrei să realizezi mai multe lucruri deodată, consumul de energie e infinit mai mare decât dacă le-ai lua pe rând. One thing at a time!
- M-am detașat. Prin urmare, îți recomand să eviți a te atașa obsesiv de un obiectiv. Prin detașare reușești să vezi ce altceva e acolo pentru tine. Înainte obișnuiam să mă atașez obsesiv de ceva, iar dacă nu se realiza urmau zile grele. J
- Am început să mă bucur de ceea ce am, să-mi fac treaba cât pot eu de bine, să apreciez ce am și ce știu. Am lăsat deoparte acea atitudine prin care mă plângeam de tot, toți și toate și am renunțat să îmbrățișez fiecare obstacol până la sufocare. Ce am făcut în schimb? Cu riscul de a mă repeta, m-am concentrat pe realizarea obiectivului, pe învățarea din fiecare moment, pe fiecare activitate, chiar dacă părea ceva ce am mai făcut.
- Ultima și, poate, cea mai importantă: atitudinea. Dacă înainte sufeream de o scenarită acută, în care nici nu aplicam pentru un proiect/ job că și începeam să-mi descriu scenarii că nu sunt suficient de bună, că sigur este cineva cu mult mai bun decât mine, că nu mă pricep, că sigur nu am ce căuta… și lista de „nu-uri” poate continua, de data aceasta am simțit că da, eu sunt omul potrivit la locul potrivit și, culmea, am avut dreptate!
Ah, am uitat să precizez. Înainte de aceste sfaturi, trecute cu liniuță, care au funcționat pentru mine și pe care le împărtășesc cu drag, ar fi pasul 1: să-ti pui obiectivul! Și dacă vrei un instrument practic, frumos și energizant, pentru stabilirea unui obiectiv în viitor, îți recomand această experiență.
Mult succes!
