Pe cine lași să decidă că nu meriți sau că nu ești îndeajuns?

Scris de în ianuarie 1, 2019

M-am gândit mult în ultima vreme la convingerile noastre limitatoare, și cum anume reprezintă ele un important obstacol în atingerea obiectivelor noastre.

Convingerile limitatoare sunt precedate de decizii limitatoare pe care le luam atât la nivel conștient, dar mai ales (și important) le luăm la nivel subconștient. De cele mai multe ori nu știm care ne sunt acele convingeri și le luăm în evenimente de care este foarte posibil ca nici să nu ne amintim.

Cum anume reușim să ne punem piedică singuri?

Tocmai faptul că majoritatea convingerilor limitatoare se află adânc în subconștient, ne aduce adesea in situații conflictuale cu mintea noastră conștientă. Ea știe clar ce vrea, e hotarătă să obțină un lucru, dar habar nu are că subconștientul are alte planuri.

Te-ai aflat vreodată în situația de a te întreba: “Oare de ce mi se întâmplă asta din nou?”

Cumva tiparele din viața noastră sunt și mesajul minții subconștiente că acolo sunt niște convingeri sau decizii limitatoare? Și că vei crea constant acele circumstanțe care să întărească acea decizie?

“Vai, eu numai peste nenorociți nimeresc!”

“Nu am niciodată bani.”

“Asta e, eu sunt o persoana ghinionistă.”

De unde vin oare aceste convingeri?

Toti avem un soft și rulăm niște programe care ne servesc mai mult sau mai puțin.

În principal, ele provin din familie, de la părinți, bunici sau persoanele care se ocupă de creșterea copilului. Observă diferența dintre a auzi frecvent: “la noi în familie, toate femeile au suferit din dragoste“; “nu am avut niciodată suficienți bani“; “noi ne-am știut întotdeauna locul/ lungul nasului“… și: “la noi în familie a fost întotdeauna bunăstare și armonie“; “noi știm că suntem în controlul vieții noastre, deci și a rezultatelor“; “noi avem încredere în resursele și instinctele noastre, deci ne atingem întotdeauna obiectivele“.

În al doilea rând, trebuie să recunoaștem puterea televizorului și a mijloacelor media în viața noastră. Reclamele servesc mesaje subliminale care depășesc bariera critică și ajung în subconștient fără filtre. Modelele care defilează pe podium sau actorii din reclame întăresc ideile că nu suntem suficient de supli sau de atrăgători, așa că avem nevoie neapărat de produsul X pentru a reuși.

Filmele, pentru că spun o poveste, suspendă și ele bariera critică (e doar o poveste, nu-i așa?). De exemplu, filmele romantico-siropoase ne spun că acolo undeva este Jumătatea Ta, fără de care tu nu ești nicidecum împlinit, ai un gol pe care e neapărat să ți-l umple această magică persoană. Abia apoi îți poți permite sa fii fericit. Chiar așa o fi?

Nu în ultimul rând, conștientizăm și puterea sistemului educațional care formează copiii, apoi adolescenții, spre devenirea lor adultă.

Oare cât cântărește pentru un copil – care este în constantă căutare de validare și modele comportamentale – să audă: “nu ești suficient de bun“; “nu ești deștept“; “nu ești talentat“, în comparație cu: “bravo, data viitoare vei reuși și mai bine“; “și talentul se exersează“; “continuă, ești pe drumul cel bun“?

Te invit, deci, să îți întărești relația bună cu subconștientul si să îi permiți să răspundă la întrebarea: Tu când ai decis că nu meriți… X; nu ești suficient de… Y sau nu poți avea… Z?

Ce alegi în schimb, convingere care te va susține în îndeplinirea obiectivelor și în înfăptuirea unei vieți așa cum vrei tu?

Până data viitoare,
Spor la șlefuit,

*Andra Pleștiu, absolvent Crafting Minds



Află mai multe

Ține legătura cu noi!

Afli din timp despre evenimente și primești o dată la 2 săptămâni o listă de goodies.


Search