Tocmai am încheiat o sesiune de coaching NLP cu o clientă.
Alocasem în calendar 2h.
Îmi spusese prin mesaje care era tema.
Era cu copleșire, cu frică, cu mult, așa că eram pregătită de muncă asiduă.
În mintea mea deja era un plan făcut, și aveam s-o luăm de la Adam și Eva cu eliberări de emoții negative și rescrieri de tipare și tot pachetul.
La un moment dat, mi-am dat seama ce fac și am dat drumul planului.
Am intrat în sesiune liberă, fără nicio agendă, conectându-mă la ce este în aici și acum.
Rezultatul:
După 40 de minute deja ne pregăteam să închidem.
Din timpul acesta, vreo 10 minute au fost doar pentru odihnă și a da spațiu sistemului să se regleze. Iar în rest, cu o frază și o întrebare, a detensionat tot.
Ea schimbată complet la față, luminoasă și senină, se declara mulțumită.
Iar eu având experiența că nu am făcut mai nimic.
Împărtășesc asta, ca reamintire a faptului că:
- Sistemul nostru nervos își face singur treaba în condițiile potrivite, atunci când se simte conectat și în siguranță;
- Mai puțin este de cele mai multe ori, mai mult;
- Actul de a fi prezent bate orice plan;
- Ai încredere în intuiție;
- Siguranța și conectarea sunt cele mai de preț daruri pe care le poți oferi, nu numai în coaching și terapie, ci în orice relație;
- Timpul și spațiul – la fel.
E o mare putere în actul de a te lăsa în pace. Și acolo se întâmplă magie.
Pentru prietenii mei coach, terapeuți, Practicieni sau Master Practicieni NLP, știu că aveți uneori senzația că dacă nu faceți mult, nu vă ajutați clientul. Uneori se aplică, alteori nu. Dacă persoana experimentează copleșire, ceva este prea mult: prea mult stress, prea multă activare, prea multe gânduri, prea multe emoții. Deci paradoxal, leacul este mai puțin. Când faci mai puțin, lași un spațiu care permite clientului să descarce, sistemului nervos să se regleze și noilor descoperiri să apară de la sine. Este aproape ca o tranziție de la a face la a fi. Mie personal mi-a schimbat abordarea nu doar față de clienți, ci și de 09mine.
[/vc_column_text]
